Cracovia – Kraków

Postarea de astăzi o să fie una cu totul și cu totul diferită, față de cele cu care v-am obișnuit. Cu prilejul mini-vacanței de 1 iunie, am decis să mergem într-o excursie de 4 zile în Cracovia, Polonia.

Cracovia, orașul traversat de râul Vistula este, părerea mea, precum un stup de albine (nu în sensul rău). Dimineața, la amiază și seara, inclusiv noaptea, orașul trăiește. În primul rând, bicicliști peste tot, fiind mai comod să te deplasezi așa, decât cu mașina, ținând cont de străzile destul de aglomerate. Un alt mijloc de transport sunt tramvaiele care, încă am dubii dacă opresc sau nu la trecerile de pietoni :)). Ar mai fi, probabil, trăsurile trase de cai, dar alea sunt doar pentru a vizita străzile din centru și atracțile principale, precum și „autobuzele” minuscule pentru turiști, cu tur ghidat, denumite de către mine „tuc-tuc-uri”, chiar dacă nu sunt asta (nu am reușit să aflu cum se numesc, dar o să vă pun o poză). Mi-a plăcut foarte tare atmosfera de aici, fiind un oraș aglomerat, totuși plăcut de a te plimba prin el.

Această postare o să aibă două părți pentru că, unul dintre motivele excursiei, pe lângă vizitele prin oraș și admirarea arhitecturii care îți taie respirația, a fost vizitarea lagărului de concentrare Auschwitz-Birkenau. Oricum, pentru acesta e necesară o postare diferită, fiind destul de vastă informația, atât despre lagăr, cât și despre Fabrica lui Oskar Schindler, și plimbrea prin cartierul evreiesc, Kazimierz.

Drumul spre Cracovia a durat undeva în jur de 11 ore, cu tot cu așteptarea la vamă. Am trecut pe lângă Cluj-Napoca, prin Oradea și am trecut granița pe lângă Borș (o să vă dau doar orașele mai mari prin care sau pe lângă care am trecut). Ajunși în Ungaria, au început să apară câmpuri pline de maci. Florile roșii, purtate într-un vals de adierea vântului, au umplut mare parte din câmpuri. Ruta a fost pe lângă Debrețin și, mai apoi, pe lângă Miskolc și Encs. Ajunși în Slovacia, macii s-au rărit și, câmpurile cu rapiță au început să umple priveliștea. Drumul a fost prin Cașovia (Kosice), Presov și Poprad. După a doua jumătate a traseului slovac, a trebuit să traversăm Munții Tatra, unde am avut parte de niște priveliști superbe, admirând natura, care s-a dezlănțuit în plăcere. Ajunși în Polonia, drumul spre Cracovia a fost destul de scurt și, după 11 ore de citit, privit, povestit și dormit, am ajuns pe str. Librowszczyzna, unde aveam să locuim pentru următoarele zile.

Țin să menționez că nu am făcut poze peste tot pe unde am mers. Din locurile unde am făcut, o să încerc să atașez cât mai multe poze, dar aș prefera să nu le atașez pe cele în care se văd fețele oamenilor, pentru că nu mi se pare ok să fac asta. Totuși, sper să găsesc cât mai multe.

★ Castelul Wawel + Catedrala Wawel
Probabil, unul dintre obiectivele turistice foarte cunoscute din Cracovia, este Castelul Wawel, cu Catedrala Wawel în centru. Se găsește la aprox. 10 minute de mers pe jos, depărtare de Piața Centrală, lângă cea mai veche stradă din Cracovia, și anume str. Kanonicza, unde puteți admira clădirile vechi și, dacă mergeți cu un ghid (ceea ce vă recomand să faceți), veți avea ocazia să aflați câte ceva și despre istoria lor, fiind unele dintre cele mai vechi clădiri din oraș (pe aici e află și orașul vechi al Cracoviei, unde era, de fapt, piața Centrală, până să se amenajeze cea actuală).

În primul rând, m-a captivat prin asimetria lui. Când ne gândim la un castel, ne apar în minte turnuri și basme cu prințese. Ei bine, acesta nu e chiar așa. Prin căsătorii cu regalități din alte țări, arhitectura Cracoviei a fost influențată des de stilurile altor popoare. Aceste intercalări între stiluri se pot observa în principal în construcția catedralei (care este și cea mai importantă din Polonia), dar și în cea a zidurilor (de exemplu, de la cărămidă roșie se trece, brusc, la piatră). Inclusiv în interiorul catedralei, fiecare altar și capelă sunt pictate și construite foarte diferit. Toată acea diversitate îi dă o frumusețe aparte și, sunt foarte sigur că nu o să uit vreodată acest castel.

★ Centrul Cracoviei

Centrul Cracoviei, practic, sufletul orașului. Cel mai viu și activ punct al orașului, plin de oameni și de culoare. Ei bine, în primul rând, în centru se află Piața Centrală, unde găsim următoarele:

• Bazilica Sf. Maria – La fiecare oră fixă, din Bazilica Sf. Maria, după ce bat clopotele, se aude o trompetă, reducând centrul la tăcere, pentru câteva clipe. Inițial, am crezut că e o înregistrare, dar după vreo două zile, am văzut la geamul de sus un om. Acel om cânta la trompetă, de trei ori, ieșind pe trei geamuri diferite și făcându-le cu mâna oamenilor. Povestea din spatele acestui cântec de trompetă este destul de interesantă: Când Cracovia a fost invadată de dușmani, cel care avea sarcina de a anunța oamenii, a ieșit la geamul bisericii și a început să cânte. În timpul cântecului, acesta a fost împușcat și ucis, cântecul oprindu-se brusc. Ei bine, după ce am ascultat trompeta de la geam mai cu atenție, am observat că, cântecul se oprește brusc, în amintirea celui care a fost ucis.
• Sukiennice (Cloth Hall) – Pășind aici, am constatat că, avem și noi, în Sibiu, ceva asemănător, doar că mai mic. Acest monument, construit în stil renascentist, are și acum, ca și acum mulți ani, aproximativ același rol. Pe vremuri, aici se întâlneau negustorii și își vindeau marfa. Acum, a devenit un fel de centru comercial, de unde se pot achiziționa suveniruri. Ce m-a impresionat foarte mult a fost construcția în sine, cu detaliile, sculpturile, mărimea și, când ne-am plimbat mai pe seară, am avut ocazia de a o vedea luminată, asemănându-se cu ceva scos din povești.

Din Piața Centrală ne-am tot plimbat pe străzile lăturalnice, la fel de pline de viață, precum tot centrul, de fel. Una dintre cele mai frumoase străzi, mi s-a părut a fi strada Grodzka. Înzestrate cu o arhitectură aparte, străzile se bucură de foarte mulți turiști, ca și noi, privirile fiindu-le furate de restaurante, magazine, clădiri vechi, muzicieni stradali și… covrigării: La fiecare capăt de stradă, se găsea câte un stand de covrigi, numiți Obwarzanek (o pâine în formă de covrig, fiartă prima dată, și după aceea, coaptă). Dacă tot am început cu mâncarea, haideți să vă spun câte ceva despre mâncarea tradițională de aici. În primul rând, dacă o să comandați șnițel de porc, ar trebui să vă așteptați la un șnițel imens, de vreo trei ori mai mare decât cel cu care suntem obișnuiți în România.

• Pierogi – Sunt niște „dumplings” umplute cu, practic, orice. De la ceapă călită și spanac, la ciocolată și brânză dulce.
• Bigos – Destul de asemănătoare cu varza călită pe care o știm cu toții, doar că, mai beneficia de un gust în plus, pe care mama l-a bănuit a fi ienupăr, dar sincer, nu știu sigur ce ar putea fi.
• Kremowka – Inițial, am crezut că e un cremșnit, dar m-am cam înșelat. Structura este aceeași, dar crema e mai densă, asemănându-se cu cea de cheesecake.
• Gogoși poloneze – Cu astea am încheiat excursia, descoperindu-le pe drumul spre mașină. Nu reușesc să găsesc exact magaziul de unde le-am luat, dar vă pot spune că este pe una dintre străzile pietonale, din jurul Pieței Centrale.

★ Planty + Barbakan

În jurul Centrului Vechi al Cracoviei, se găsește Planty, un parc cu lungimea de 4 km, pornind de la Castelul Wawel, terminându-se tot acolo, formând un fel de oval verde în mijlocul orașului. Plimbându-ne prin parc, ne-am deconectat cumva de oraș și am ajuns într-o lume complet nouă, plină de păsări, plante și natură, toate dezlănțuindu-se nederanjate de oameni, în ceea ce, pe moment, nu mai părea a fi orașul aglomerat în care am ajuns.

Undeva pe la mijlocul parcului, se găsește Barbakan, o construcție fortificată, conectată la un momentdat cu zidurile cetății Krakow. Mi-a plăcut foarte mult simetria acestei construcții, fiind foarte rotundă. De aici, am mers câteva străzi mai departe, ieșind din parc, am ajuns la ziduri și la o stradă care, părerea mea, semăna foarte mult cu str. Cetății din Sibiu, unde am putut admira și niște picturi.

Postarea de astăzi a fost una destul de lungă, dar sper să vă placă și să vă informeze puțin despre Cracovia, în caz că o să ajungeți pe acolo. Vă recomand să fiți cu ochii în patru pentru că, în cursul săptămânii viitoare (sper), o să postez și următoarea parte a acestei excursii. Până atunci, vă salut!