Pășind prin istorie – Al Doilea Război Mondial

Puțin mai târziu decât m-aș fi așteptat, am revenit cu a doua parte a călătoriei din Cracovia, și anume cea cu și despre tot ceea ce ține de istoria evreilor din oraș, de la vechiul cartier evreiesc, la fabrica salvatoare, până la lagărele de exterminare. Postarea de astăzi, chiar dacă face parte din același „jurnal”, o să fie mai diferită, sper, transmițând ceva: o emoție, un mesaj…

PS. O să mă axez puțin mai mult și asupra istoriei locurilor…

Pozele făcute în lagăr sunt cu telefonul, pentru că, mi s-ar fi părut nerespectuos să mă plimb cu aparatul foto după mine, făcând poze, atunci când ghidul ne povestea despre milioanele de oameni nevinovați, care și-au găsit sfârșitul, poate chiar pe aleile pe care pășeam.

Aș putea spune că a fost coincidență, dar aș minți, cartea fiind aleasă special pentru acest drum: Pe drumul spre Polonia, am citit cartea „Trei surori”, scrisă de Heather Morris, dar despre aceasta o să povestesc într-o postare separată, pentru că m-a marcat destul de tare, văzând locurile unde se întâmpla povestea, (adevărată, relatată de cele trei surori) chiar în timp ce o citeam. Ar fi și asta un fapt important… Odată ce am pășit prin lagăr, mi-au trecut toate cărțile citite, despre acest subiect, prin minte, și mi-am imaginat din nou personajele, mergând în rând cu mine, imagini tulburătoare.

★Vechiul cartier evreiesc, Kazimierz + vechea sinagogă

                Pășind prin vechiul cartier evreiesc, Kazimierz, imediat ne-a fost captată atenția de arhitectura care, era altfel decât cea cu care ne-am obișnuit prin restul Cracoviei. Privind clădirile, mă simțeam precum într-un film vechi, luându-l la pas. În aer plutea miros de mâncare de la restaurantele din jur, împletit cu melodii, cântate de o mică orchestră, completând peisajul, și învăluindu-l într-o atmosfeă aparte, din care nimeni nu ar fi vrut să evadeze. Totuși, în ciuda stării de bine indusă de tot ce ne înconjura, ceva apăsa asupra tuturor, fiecare știind istoria crudă a acelui loc, a Poloniei, în general. În memoria celor care au fost uciși în război, bărbați, femei, copii, bătrâni, soldați, evrei și toți ceilalți, a fost ridicat un monument, plin cu pietre, acesta fiind un obicei evreiesc, pietrele având rolul pe care îl au florile la noi, pe un mormânt/monument.

                Vechea sinagogă a Cracoviei (Pl: Synagoga Stara), cea mai veche sinagogă în întreaga Polonie, construită în secolul 15, e un stil aparte, fiind construită ca o sinagogă-fortăreață. În perioada Celui De-al Doilea Război Mondial, sinagoga a fost distrusă și, afară, aveau loc execuțiile publice, unde ceilalți erau forțați să privească. În interior, putem observa o multitudine de obiecte din cultura evreiască, pentru fiecare sărbătoare și tradiție. De asemenea, în sinagogă sunt expuse picturi, înfățișând portretele diferitor oameni, de acum 80-90 de ani. În interior nu am făcut nicio poză, deși cred că era voie, am simțit că e mai bine să nu.

★Fabrica lui Oskar Schindler

                Pentru a trece peste Vistula, am trecut pe Podul Father Bernatek, care mi s-a părut foarte interesant. Marginile podului erau împânzite cu lacăte, dar nu asta m-a impresionat, ci statuile care se balansau pe firele dintre pilonii podului, înfățișând acrobați…

                Fabrica lui Oskar Schindler se află puțin mai departe de centrul orașului, fiind mai la periferie, pentru ca ghetoul din apropierea ei, să fie cât mai departe posibil de așezările evreilor, furate de către soldații naziști, odată cu relocarea lor. Între timp, ghetoul nu mai există, fiind ars din temelie, dar ne putem imagina: clădiri normale, ai căror locatari au fost relocați și ei, la rândul lor, locuite de familii de evrei, aceștia fiind într-un număr colosal de mare, față  de numărul locuitorilor inițiali. Aceștia trăiau în condiții insalubre, neplăcute și inumane: câte patru, cinci, poate chiar șase familii într-un apartament, realizat pentru o singură familie. Cam asta putem vedea în fabrică, partea industrială nemaiexistând, interiorul a devneit muzeu, prezentându-ne istoria Celui De-al Doilea Război Mondial, de la ajungerea naziștilor la putere, până la înfrângerea acestora.

                Cine a fost Oskar Schindler? Pe scurt, Oskar Schindler și-a început „cariera” ca membru al partidului nazist, înnebunit după bani. În goana aceasta după bani, Schindler și-a deschis o fabrică de vase emailate în Cracovia. De-a lungul anilor de război, mai conștient, mai puțin conștient, mai pe cont propriu, mai sub îndemnul lui Itzhak Stern, partenerul său de afacere, și unul dintre evreii supraviețuitori de la Auschwitz, Oskar Schindler a devenit din unul dintre diavolii aducători de moarte, un înger păzitor, salvând viețile a peste 1200 de evrei nevinovați, care ar fi urmat să ajungă cenușă purtată în vânt.

★Auschwitz-Birkenau

                Aici o să încerc să îmi găsesc cuvintele potrivite, pentru a putea transmite stările de acolo, deși mi se pare imposibil să fac așa ceva. (Vă recomand să mergeți CU GHID, altfel, riscați să pierdeți multă informație pe care doar cineva specializat în acest domeniu v-o poate transmite în timpul vizitei, pentru că, după vizită, putem căuta cu toții, dar nu mai are același efect, nemaifiind acolo.)

                Pășind pe poarta principală, am fost „întâmpinați” de, părerea mea, cea mai mare minciună, și anume, „ARBEIT MACHT FREI (Ger. Munca te eliberează)”. De la ghid am aflat că litera B este scrisă cu susul în jos, fiind cumva, un avertisment din partea arhitectului, pentru cei care aveau să pășească prin acea poartă, că mesajul era de fapt o minciună gogonată. Puțini au fost cei care chiar au mai ieșit de acolo…

                Am evitat să caut poze pe internet, care să îmi creeze o idee clară în minte, despre cum arată totul, ci am căutat poze pentru a-mi creea o idee generală asupra lucurilor, preferând să văd acolo, pe loc, „impactul” fiind mai mare așa… La Auschwitz, traseul a fost atât în interior, cât și în exterior, pe când la Birkenau, aproape tot traseul a fost afară, exceptând intrarea în una dintre barăci.

                Nici nu știu cu ce să încep… La Auschwitz, înăuntru, am început cu poze și explicații pe baza lor, iar mai apoi am trecut la „expozițiile”, mai bine spus „grămezile” de posesii ale evreilor, care le-au fost confiscate la ajungerea în lagăr: pantofi, haine, obiecte tradiționale, orice fel de obiect, atât de uz casnic, cât și de uz personal, chiar și păr. Cozi împletite, aparținând miilor de femei și fete, exterminate și ele, la rândul lor, în lagăr pentru că, nu se ținea cont de gen, de cine erai înainte de război. Ajuns acolo, fiecare om devenea un număr în liste, mai apoi, majoritatea, un număr în rapoartele zilnice cu persoane decedate.

                Am mai intrat în crematoriu, camera de gazare și închisoarea. Toate trei, bănuiesc, nu au nevoie de explicații, ci vorbesc de la sine. Erau mijloacele prin care naziștii exterminau milioane de oameni, precum niște șobolani…

                Pășind spre Birkenau, am mers încolonați, tot grupul, de-a lungul șinelor de tren. Ei bine, aici au apărut și imaginile alea tulburătoare de care v-am spus… Mergeam cum au mers și ei, de-a lungul peronului, ajungând în mijloc, unde se opreau deobicei trenurile… Totuși, știam că vom pleca. Peste două ore, eram liberi să facem ce voiam noi, fără a fi siliți să ne petrecem următorii ani în barăcile alea mizerabile, unde m-a cuprins un fior când am intrat. „Aici nu era iarbă. Prizonierii o mâncaseră”. Asta ne-a spus ghidul, și am rămas fără cuvine, cu ochii umezi și roșii. Toate cărțile pe care le-am citit pe baza acestei teme, se desfășurau acolo. Milioane de vieți se desfășurau acolo, acum 80 și ceva de ani, și eu mă simțeam vinovat că aveam oportunitatea de a ieși. Ei nu au ieșit… Ce am făcut eu pentru a merita să mă nasc acum, și ce au făcut ei, pentru a merita să se nască atunci…?

                Am să închei aici, cu mesajul din „Holocaust Memorial Museum, SUA”, și mesajul de la Birkenau, de pe monument… Învățând din asemena greșeli,  SUNTEM OBLIGAȚI să avem grijă ce credem, pe cine credem, ce facem și cum facem. Nu putem schimba trecutul, dar avem viitorul în mâini, și îl putem învălui în pace și voie-bună…

                „Holocaustul nu a început cu ucidere; a început cu cuvinte.”

Holocaust Memorial Museum, SUA

                „Strigăt de deznădejde și avertisment pentru omenire: Să fie pururi acest loc în care hitleriștii au ucis aproape un milion și jumătate de bărbați, femei și copii, în principal evrei din diferite țări Europene.”

Birkenau – monument